Eve

 de Anna Carey

“Fericirea e un moment.”

“Aveau sa fie mereu pe urmele mele.In spatele fiecarei lanterne erau ei. In spatele fiecarui zgomot de motor erau ei. Ei erau fiecare silueta neclara pandind din spatele copacilor.”

“Zile intregi in salbaticie,doar pasarile imi vorbeau .Paraul era singura mana care ma alina , vantul era singura suflare care-mi dadea praful din ochi “

“In loc sa spun cum ma simteam , nu i-am vorbit timp de doua saptamani .Am lasat rana sa se infecteze sa  se mareasca prin alimentarea tacerii dintre noi.Am invatat atunci un adevar crucial :ca o relatie poate fi judecata dupa lista de lucruri nespuse dintre doua personae “

“Va trebui sa regretam pe parcursul acestei generatii nu doar cuvintele pline de ura si actiunile oamenilor rai,ci si tacerea infricosatoare a oamenilor buni”

 “A iubi pe cineva înseamnă a şti că viaţa ta ar fi mai rea fără acea persoană!”

Si daca e adevarat

de Marc Levy

‘’Si asa plangeau amandoi , cu pudoare, in tacere;intelegeau si mai bine acum sensul unei secunde,valoarea unei clipe,importanta unei singure vorbe.”

“In fiecare dimineata , la sculare , suntem creditati cu 86400 de secunde de viata pentru ziua respective ,si seara, cand ne culcam , nu exista un report al lor , ce n-a fost trait in cursul zilei este pierdut , ieri a trecut.In fiecare dimineata, magia reincepe si noi ne jucam cu aceasta regula de neocolit:banca ne poate inchide contul in orice moment ,fara nici un preaviz:in orice moment , viata se poate opri.Si atunci, ce facem cu cele 86400 de secunde zilnice?’’

“Putini oameni isi dau seama cum se socoteste si se apreciaza timpul”

“Visele traite in doi alcatuiesc cele mai frumoase amintiri.”

“Viata este minunata , ne dam seama insa de asta doar cand ea se retrage in varful picioarelor “

“Adultilor le e frica de tot felul de lucruri , sa nu imbatraneasca , sa nu moara, le e frica de ceea ce n-au trait,de boala,uneori chiar si de privirea copiilor , le e frica sa nu fie judecati.”

“Adultilor le e frica pentru ca nu stiu sa tina seama de lucruri marunte.Eu asta te-invat pe tine.Acum , aici , amandoi traim un moment placut,alcatuit dintr-o mare varietate de detalii :noi doi,masa,conversatia noastra,mainile pe care mi le privesti de adineauri,mirosul acestei incaperi,decorul acesat familiar,linistea zorilor de se ivesc”

“Amintirile frumoase nu trebuie sa fie trecatoare”

“-Uita-te bine la tot ce exista in jurul nostrum :apa manioasa,pamantul caruia putin ii pasa de ea, muntii dominate,copaci,lumina care in fiecare clipa a zilei isi schimba intensitatea si culoarea , pasari ce zboara deasupra capetelor noastre , pest ice inoata sa nu cada prada pescarusilor vanand in acelasi timp alti pesti.Exista toata aceasta armonie de zgomote ,zgomotul valurilor,cel al vantului , cel al nisipului;si apoi , in mijlocul acestui incredibil concert al vieti si de materii, suntem tu si eu ,sunt toate fiintele omenesti care ne inconjoara.Cat dintre ele vor vedea ce ti-am descries eu acum?Cate isi dau seama de de privilegiul de a se trezi si a vedea , de a simti ,pipai, auzi?Cati dintre noi sunt in stare sa-si uite o clipa necazurile ca sa se minuneze de acest spectacol nemaipomenit”

“Nimeni nu este proprietarul fericirii , uneori ai norocul sa ai un contract de inchiriere sis a fii locatarul ei.Trebuie sa-I platesti foarte  regulat  chiria , altfel esti evacuate foarte repede.”

“Sa identifici fericirea cand se afla la picioarele tale,sa ai curajul si hotararea de a te apleca pentru a o lua in brate … si a o pastra.Asta-I inteligenta inimii.”

Jocurile Foamei de Suzanne Collins

Jocurile Foamei

de  Suzanne Collins

“Imaginamdu-mi casa mea,simt durerea singuratatii.Ziua asta e nesfarsita.Oare azi-dimineata am mancat mure impreuna cu Gale?Pare sa fi fost cu o viata in urma.Ca un vis lung,transformat in cosmar.Poate , daca adorm , o sa ma trezesc din nou in Districtul 12, acolo unde mi- e locul.”

“Incerc sa-mi imaginez,pentru o clipa ,ce-ar putea fi in capul acestei femei.Ce ganduri i-l umplu cand e treaza ?Ce vise i-l cutreiera noaptea?N-am nici cea mai vaga idee.”

“Am nevoie de cinci secunde ca sa-mi dau seama ca n-o sa pot dormi .Si am o nevoie disperata de somn pentr ca, in arena ,orice secunda in care voi ceda in fata oboselii va fi o o invitatie la moarte”

“Singurul lucru care imi distrage atentia e privelistea pe care o zaresc prin ferestre in timp ce plutim pe deasupra orasului si apoi a salbaticiei din afara lui.Asa e imagine ape care o vad pasarile.Cu deosebire ca ele sunt libere si in  siguranta .Exact asa cum nu sunt eu.”

“Toate celelalte simturi imi dispar , iar dorinta de a supravietui preia controlul .N-am cand sa judec daca o miscare e sau nu corecta .Cand aud un suierat , actionez sau mor.”

“Simpla intindere a membrelor imi cere un efort imens.Ma doare in atat de multe locuri , incat nu merita sa fac un inventar.”

“Ranile mele pe cale de a se vindeca, mintea inca putin cam tulbure din cauza veninului,caldura trupului lui Rue, aflat alaturi , capul ei rezemat pe umarul meu mi-au dat senzatia ca ma aflu in siguranta.Si pentru prima oara realizez cat de singura m-am simtit in arena. Cat de reconfortanta poate fi prezenta unei fiinte umane.”

“Ramanem asa o vreme ,inclestati intr-o imbratisare , simtindu-ne unul pe celalalt , simtind lumina soarelui, fosnetul frunzelor cazute la picioarele noastre.Pe urma fara nici un cuvant , ne despartim si o pornim catre lac.”

“Singurul semn al scurgerii timpului e cerul , miscarea subtila a lunii .Si  Peeta incepe sa mi-o arate insistand s-o urmaresc si,uneori, simt cate o palpaire de speranta inainte de a ma scufunda iarasi in chinul noptii.”

“Vreau sa-I spun ca e nedrept.Ca eram doi straini . Ca am facut ce-a trebuit ca sa ramanem in viata si ca sa supravietuim  amandoi in arena.Ca nu pot sa-I explic ce ma leaga de Gale , pentru ca n-o stiu nici eu insami.Ca n-are rost sa ma iubeasca , fiindca oricum n-o sa ma marit nicioadata sa ca o sa sfarseasac prin a ma uri mai tarziu , in loc s-o faca mai curand.”

“As vrea sa-I spun si cat de mult ii simt  déjà lipsa .Dar n-ar fi cinstit din partea mea  .Asa ca stam pur si simplu  alaturi , in tacere , privind  cum se contureaza in jur mica noastra gara.Vad camerele de luat vederi inghesuite pe peron .”

“Cu coada ochiului , il zaresc pe Peeta intinzandu-mi mana.Il privesc nesigura.

-Inca o data?Pentru public?

N-a spus-o cu manie . In glasul lui pustiit nu e nimic, ceea ce mi se pare mai grav.Baiatul cu painea imi scapa déjà printre degete.Ii iau mana si i-o strang cu putere , pregatindu-ma pentru filmare si temandu-ma de clipa in care va trebui sa-I dau definitiv drumul.”